În ianuarie, Virgil Popescu, ministru al Economiei și Energiei, promitea că Strategia Energetică împreună cu Planul Național Integrat vor fi aprobate în primăvara acestui an, aceste două documente fiind elaborate în strânsă legătură unul cu celălalt. Cu toate acestea, ne putem aștepta ca, dat fiind contextul creat de COVID-19, aprobarea acestor două acte nu reprezintă în prezent o prioritate pentru ministerul de resort care urmărește în această perioadă mitigarea efectelor negative produse de apariția noului Coronavirus. Rămâne de văzut când vom putea vorbi despre o variantă finală și aprobată a Strategiei Energetice Naționale și despre respectarea prevederilor acesteia.

O perioadă lungă de dezbatere publică

Strategia Energetică a României 2019 – 2030 a fost publicată pentru prima dată în transparență decizională pe pagina Ministerului Energiei în septembrie 2018, când, la cererea Uniunii Europene, fiecare Stat Membru a fost obligat sa redacteze o strategie în conformitate cu țintele stabilite la nivelul Uniunii. Strategiile energetice trebuiau finalizate până la finalul anului 2019, urmând a intra în vigoare de la 1 ianuarie 2020. Cu toate acestea, pe plan național lucrurile nu s-au desfășurat conform calendarului. După mai bine de o lună de consultări cu mediul de afaceri și reprezenanți ai societății civile, în noiembrie 2018 Ministerul Energiei anunța varianta finală a Strategiei ce urma să fie adoptată în ședința de Guvern. Aproape un an mai târziu, în august 2019, Ministerul de resort anunța o nouă dezbatere publică pe tema Strategiei, iar în noiembrie 2019 au fost publicate răspunsurile la solicitările primite, raportul de mediu și studiul de evaluare adecvată. Din noiembrie 2019 și până acum nu s-a mai întâmplat nimic cu Strategia Energetică a României, un plan ce pare uitat pe site-ul Ministerului Mediului.

Prevederile strategiei energetice

Varianta actuala a strategiei energetice este bazată pe opt obiective strategice fundamentale: (1) energie curată și eficiență energetică, (2) asigurarea accesului la energie electrică și termică pentru toți consumatorii, (3) protecția consumatorului vulnerabil și reducerea sărăciei energetice, (4) piețe energetice competitive, (5) modernizarea sistemului de guvernanță energetică (6) creșterea calității învățământului în domeniul energiei, (7) România – furnizor regional de securitate energetică și (8) creșterea aportului energetic al României pe piețele regionale europene prin valorificarea resurselor energetice primare naționale.

Tematicile abordate în cadrul Strategiei Energetice Naționale sunt corecte și răspund nevoilor imediate identificate în industria energetică. Conform lui Radu Dudău, președinte al Energy Policy Group, strategia conține date holistice care ne ajută să identificăm atât nevoile sectorului energetic cât și potențiale soluții. Cu toate acestea, Strategia nu reușește, cel puțin în varianta actuală să traseze niște măsuri care să ducă la realizarea obiectivelor propuse.

Consumatorul vulnerabil în Strategia Energetică Națională

Cu toate că definirea și protecția consumatorului vulnerabil este unul dintre obiectivele principale abordate de Strategia Energetică Națională, acesta apare menționat sporadic în textul actual al strategiei. Mai precis, documentul precizează  importanța unui preț la energie accesibil, realizarea de programe publice de izolare termică a imobilelor pentru comunitățile afectate de sărăcie energetică și ajutoare sociale “adecvate” pentru consumatorii identificați ca fiind vulnerabili. Aceste mențiuni sunt, din pacate, insuficiente pentru a genera un cadru legislativ în care Guvernul să poată crea politici coerente și concrete care să susțină consumatorii. Mai mult decât atât, Strategia nu include pasul de bază, și anume definirea clară a consumatorului vulnerabil, cadrul legislativ actual în acest domeniu fiind vag și necorespunzător cu cerințele Europene.

Aplicabilitatea măsurilor

În ciuda faptului că obiectivele Strategiei Energetice Naționale sunt ambițioase și, cel puțin în teorie, au potențialul de a fundamenta terenul pentru un sistem național energetic prolific, măsura în care aceste obiective vor fi atinse rămâne incertă. Putem spune asta cu atât mai mult cu cât observam o întârziere a definitivării acestei strategii, iar măsurile menționate sunt pe alocuri vagi, lipsind componenta de planuri strategice concrete pe fiecare sector de activitate implicat.